Vernisajul Expoziției „Crucea, de la comunitate la comuniune” – Sibiu, 1 aprilie 2018

 

Această expoziție abordează tema sacrificiului de sine, care stă în adâncul vieții fiecăruia și pe care realizăm, mai devreme sau mai târziu, că trebuie să-l îmbrățișăm. Nu pentru că iubim durerea, ci pentru că acceptarea cu credință a jertfei de sine aduce liniște și limpezește gândurile și relațiile cu ceilalți. Pentru cei care cred, ea este mai mult, este calea către viața veșnică. Așadar, expunerea de față nu este despre moarte, despre tristețe, despre intoleranță – sau este, în sensul în care le arată ca fiind fără substanță, propune ieșirea din capcana lor. Nu este nici despre o fericire naivă și mulțumită de sine, pretins atotștiutoare – un provizorat foarte vulnerabil. Ea este despre un drum. Crucea este o trezvie continuă. Cu adevărat îmbrățișată, ea luminează complexitatea acestei lumi, îi dezvăluie nesfârșita bogăție și rosturile, hrănind cu iubire sufletul celui care și-o asumă.

Ideea acestei expoziții a pornit de la Părintele Stareț Ioan, duhovnicul nostru, și s-a materializat treptat, un rol esențial avându-l un grup de artiști care s-au aflat de timpuriu alături de noi, ne-au sfătuit cu delicatețe și ne susțin în continuare, fiind prezenți și astăzi alături de noi. Dintre ei, artistul Ion Grigorescu și-a asumat și de această dată sarcina de a concepe discursul expozițional, care este, din nou, unul de excepție. În ansamblul său, expoziția poate fi interpretată în cheie strict formală, spirituală și chiar istorică. Modul de expunere, pe care l-am putea numi neconvențional, subliniază semnificații ce altfel ar fi putut trece neobservate sau ar fi fost mult mai puțin pregnante. Această dezordine ordonată așează obiectele într-o mișcare ce angajează firesc atenția privitorului și evită atitudinea didacticistă. Lucrările trimit prietenos de la una către cealaltă, se leagă prin asemănări și complementaritate, vorbesc toate despre tema jertfei lui Iisus Hristos și a jertfei personale. Artiști de primă mărime ai artei contemporane românești, din diverse zone ale țării, sunt uniți prin această temă, pe care o consideră cel putin importantă pentru viața lor. Modalitățile de expresie plastică sunt însă diverse – fiecare lucrare în parte transmite o bogăție de semnificații, individualizându-se prin amprenta poeziei fiecărui artist. Acea poezie pe care pictorul Paul Gherasim o caracteriza cu delicatețe drept “un timbru sufletesc care deosebește oamenii între ei”[1].

În cele ce urmează voi puncta câteva aspecte legate de expoziție, dar fără îndoială veți avea posibilitatea, puțin mai târziu în această seară, de a dialoga cu artistul Ion Grigorescu și cu confrații săi aici de față, ei vă vor putea spune lucruri de profunzime cu privire la mesajul complex al acestei expoziții clădite din creațiile lor. Desigur, nimic nu va putea înlocui experiența unică, nemediată a fiecăruia dintre noi în fața lucrărilor de artă.

Exponatele se înfățișează vizitatorului de la urcarea pe scări – nu chiar de la primul nivel, pentru că primii pași de căutare sunt un act de voință a omului, expresie a libertății sale. Amintirea unor vremuri în care credința era profund prezentă în viața oamenilor este evocată de fotografii ale satului din trecut. Între ele, lucrarea “Interior de biserică” sugerează plecarea capului, recunoașterea limitelor propriei înțelegeri, în fața lui Dumnezeu și a unei lumi sau a unor trăiri la care nu mai avem acces. Tot acolo, o fotografie ilustrează întâlnirea omului contemporan cu un reprezentant al lumii tradiționale, iar disparitatea este emoționantă.

În spațiul ce precede această sală este așezat “Fulgul”, executat într-un desen delicat, presărat cu făină. Asociat cu inocența cruciulițelor din cusăturile copiilor, el este expresia delicateței dar și imanenței Crucii, care se regăsește în cele mai mici, aparent neînsemnate detalii. Alături însă apasă și greutatea crucilor de piatră. Crucea este și ușoară și grea. În sala în care ne aflăm, în hora stâlpilor de mormânt, în afara căreia putem medita doar o vreme, străjuiește tot ea, precum o ușă pe care stă scris: “Salvarea [este/vine] din rană” (Ex vulnere salus). De sus, în sens propriu dar și metaforic, se coboară Mielul de Jertfă și darul Euharistiei. Spațiul în care sunt expuse sculpturile lui Vasile Gorduz este lipsit de orice alt discurs – un spațiu al aerului rarefiat, al luminii, diferit de orice alt segment al expoziției. El se dorește a fi o metaforă a contemplării Sfintei Treimi prin rugăciune. Așa cum teologii comentează, din sânul Sfintei Treimi izvorăște iubirea jertfelnică și comuniunea. Lucrările de artă ce construiesc această expoziție așteaptă, fiecare în parte, să fie descoperită, întrebată. Cele ce aparțin artei culte înfățișează o bogăție de aspecte ale semnificației Crucii și pot fi privite ca o pregătire pentru apropierea de rigoarea teologică al icoanelor.

Cea mai mare parte a artei tradiționale expuse aici – reprezentată de cruci de lemn, pristolnice, furci de tors marcate cu semnul crucii – este captivă în vitrine. Superbe costume populare imbracă acum imitații de trupuri. Toate sunt relicve ale unei civilizații in care ele trăiau, erau pline de sens. Dacă vi se pare că vitrinele acestea enorme sunt nefiresc așezate în mijlocul sălii, că încurcă, ei bine, ele conțin moștenirea noastră, pentru mulți dintre noi străină, incomodă, admirată doar din punct de vedere estetic și greu de integrat. Suntem provocați să luăm atitudine. Nu suntem chemați însă la o simplă imitație și nici timpul nu se întoarce înapoi. Acele obiecte ar trebui luate în sufletele noastre și duse mai departe.

În fine, am să mă întorc la intrare. Pe tetrapodul ce nu poate fi ocolit, stau așezate trei cărți. Ele exprimă în imagini viziunea pictorului Paul Gherasim despre creștinism și împletirea lui strânsă cu viața poporului român, a lumii rurale mai ales. Din imagini, caracterizate prin subtilitatea tonurilor, lipsa contrastului puternic și relativa sărăcie cromatică, răzbate dragostea și nostalgia artistului pentru o lume crescută parcă din credință, o lume a simplității profunde, a lipsei de pretenții, a liniștii, a bogăției de înțelesuri. Duhul acelei lumi l-a păstrat aprins și Paul Gherasim, și mulți dintre artiștii care expun astăzi aici și care i-au fost prieteni foarte apropiați. Acel spirit, ce tinde spre Firesc, nu este o stare, ci mișcare, dar, este adevarat, o mișcare în ascultare.

[1] Mihai Sârbulescu, Dosar Prolog (București: Editura Ileana, 2011), 12.

Elena Dana Prioteasa

Cercetător științific,
Institutul de Arheologie și Istorie a Artei, Cluj-Napoca

Foto: Vernisajul expoziţiei „Crucea” la Sibiu – 1.04.2018

La ceas de sărbătoare, vă invităm să parcurgeți împreună cu noi imagini dintr-o expoziție specială!

“Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” cuprinde zeci de obiecte folosite în practica religioasă (icoane, cruci, pristolnice), dar şi lucrări de artă contemporană cu tematică religioasă. Este important să știți că 38 de artiști – pictori, meșteri tradiționali şi sculptori, personalităţi de primă mărime ale artei contemporane româneşti – participă în expoziție cu lucrările lor. Elementul care uneşte toate aceste creații este Crucea.

Expoziția este organizată de către Asociaţia Eleon şi Muzeul ASTRA.

“Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” a fost vernisată pe 1 aprilie și va rămâne la Muzeul ASTRA până în 3 iunie.

Locație: Casa Artelor, Sibiu, Piața Mică, nr. 21

www.facebook.com/muzeulastrasibiu

Expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” a fost vernisată la Sibiu – duminică, 1.04.2018

Asociaţia „Eleon” şi Muzeul „ASTRA” din Sibiu a organizat o inedită expoziție la Casa Artelor din Sibiu, intitulată „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”. La vernisaj a participat și Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului.

Expoziția este organizată cu sprijinul dr. Sorin Costina, Complexului Naţional Muzeal „ASTRA Sibiu”, Arhiepiscopiei Sibiului, Arhiepiscopiei Alba Iuliei, Consiliului Judeţean Sibiu, Consiliului Judeţean Alba și Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul” Alba Iulia.

În cuvântul de binecuvântare, IPS Mitropolit Laurențiu a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale Sfintei Cruci și i-a felicitat pe cei care s-au implicat în realizarea acestei  expoziții.

„Privind aceste creații artistice suntem încercați de un sentiment lăuntric, profund, pentru că regăsim în noi pecețile Crucii rânduite de Biserică prin Sfintele Taine. De când ne-am născut, primul semn pe care l-am primit pe fruntea noastră, la gură și la piept, înainte de Botez, a fost semnul Crucii. Apoi toată viața noastră este sub pavăza Crucii, iar în ultima clipă a vieții când ne îndreptăm pe drumul veșniciei, tot în chipul Crucii plecăm, pentru că așa ne-a creat Dumnezeu, în formă de Cruce. Când întindem mâinile pentru a ne exprima dragostea și prețuirea față de semenii noștri prin îmbrățișare, tot Crucea o marcăm”, a spus ierarhul.

Credință și artă

Expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani” este una itinerantă și a debutat în oraşul Unirii, Alba Iulia, în 30 noiembrie 2017, apoi a fost vernisată la Iaşi, în 18 ianuarie 2018, urmând ca anul acesta să fie găzduită la Chişinău, Cluj-Napoca, Timişoara şi Bucureşti.

Expoziţia prezintă icoane, cruci, pristolnice şi lucrări de artă contemporană cu tematică explicit sau implicit religioasă. Tipologia obiectelor este variată, de la icoană la pictură de şevalet şi sculptură, de la arta populară la arta cultă, însă în toate este prezentă Crucea ca jertfă de sine asumată, ca depăşire a propriilor limite şi a barierelor dintre noi, ca sprijin şi nădejde, ca semn al biruinţei morţii înscris în creaţie, după cum au transmis organizatorii. În acelaşi timp, expoziţia înfăţişează diverse moduri de abordare a tematicii propuse, de la cel strict dogmatic al icoanei, fereastră spre cer, la cel mai puţin sofisticat, dar sincer şi profund în credinţă, al artei populare, până la cel elaborat, cercetător în formă şi în înţeles al artei culte.

Participanţii sunt pictori şi sculptori contemporani între care se află personalităţi de primă mărime ale artei contemporane româneşti: Horia Bernea, Vasile Gorduz, Paul Gherasim, Marin Gherasim, Gheorghe Berindei, Dacian Andoni, Alexandru Antonescu, Cristian Diţoiu, Remus Dragomir, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Mariana Gheorghiu, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Angela Hanc, Matei Lăzărescu, George Mircea, Dan Mohanu, Silviu Oravitzan, Christian Paraschiv, Horea Paştina, Ovidiu Paştina, Silvia Radu, Andrei Rosetti, Mihai Sârbulescu, Valentin Scărlătescu, Ovidiu Simionescu, Constantin Ținteanu, Su Yan, Ana Maria şi Mihai Ariciu. Icoanele pictate pe lemn sunt realizate de doi artişti cu pregătire academică şi o lungă experienţă în pictura bisericească, Vasile Lefter şi Toma Chituc. Nicolae Muntean, meşter popular ce a primit titlul de Tezaur Uman Viu, expune icoane pictate pe sticlă, Teo şi Ioana Bindea, cruci de lemn sculptate, iar Jorj Dimitriu, câteva obiecte casnice tradiţionale din lemn.

După vernisaj, arhid. prof. univ. dr. Ioan I. Ică jr. a lansat cartea „Ziua în care a început revoluția – regândind sensul Crucii lui Iisus” și împreună cu eseistul Dr. Costion Nicolescu a moderat un dialog cu artiștii prezenți la vernisaj.

Expoziţia va fi deschisă spre vizitare în perioada 1 aprilie 2018 – 3 iunie 2018, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00 – 18.00.

( http://www.mitropolia-ardealului.ro )